Blogul Happy Hour

“Ce faina e viata!” imi vine sa spun ori de cate ori dau ochii cu gasca din redactie!

Sunt prinsi oamenii in fiecare zi cu emisiunea, dar cu toate astea, nu uita de viata personala, nu uita sa…traiasca. Si nu degeaba. De cand a demarat pe Pro Tv Happy Hour, fiecare a facut cate ceva demn de toata admiratia:

* baietii de la Zero au participat la Eurovision

* Codruta a scris o carte

* Ana a slabit vreo 8 kg

* Catalina si-a imbogatit colectia de cercei cu inca cateva zeci de exemplare

* Eu am devenit mama

* Anelise pregateste lucrari noi pentru o expozitie foto, si-a bushit de trei ori masina si sper ca pune la ciorap bani de plasma

* Catalin a implinit 30 de ani si a mai strans cateva ceasuri in colectia lui

* Anca a fost cooptata intr-un proiect teatral international de mare anvergura

Poate ziceti ca suna a lauda….

Poate, dar vorba lui Florin Piersic: “daca io nu ma laud, apoi cine?”

Ela, editor

N-am crezut ca este posibil, dar Lucian Bute a fost depasit in popularitate in redactia Happy Hour. Nu, nu de Catalin Morosanu – desi a fost si el surprinzator de simpatic, mai ales cand a spus ca mai plange la filme, uneori la telenovele! – ci de Baneeeeeel Nicolita!

N-a fost fata in redactie (si suntem multe!) sa nu repete sedinta de sedinta: “Dar Banel? Cum ar fi sa-l invitam pe Banel?”

Poate va inchipuiti ca suntem microbiste, ca chiulim de la serviciu sa mergem pe stadion sau ca macar scuipam seminte in fata unui televizor urmarind meciurile din Liga I. Ei bine, nu!

Pur si simplu Banel ni se pare tuturor simpatic (”La ce echipa joaca?”) dupa ce am aflat despre el ca a plans dupa ce a dat un autogol, ca vine dintr-o familie saraca si ca e extrem de modest. Cum sa nu ti se rupa sufletul?

Din pacate pentru noi, Banel era mereu in cantonament. Ca toti fotbalistii din Liga I. Din fericire (pentru noi si altii care il voiau la Happy Hour), in sfarsit a primit cateva zile libere si ne-a putut onora invitatia.

Ne-a facut placere sa-l avem in platou! Banel a fost elegant, simpatic si amuzant.

Ne-a induiosat cand a spus ca fratii lui nu lucreaza, ca are el grija de toata familia, dar ne-a facut din nou sa zambim cand a spus ca il viseaza pe Gigi Becali si zi si noapte. Din recunostinta.

Va imaginati banuiesc ca noi, fetele de la Happy Hour, speram ca Lacatus sa dea cat mai multe zile libere fotbalistilor, ca sa vina la noi, sa se aseze pe Happylica si sa ne povesteasca despre vietile lor.

Si nu numai Lacatus, sa nu credeti ca facem discriminari! Asteptam zile libere pentru fotbalistii de la orice club. De fapt, poate se-ndura si domnul Piturca si ii lasa liberi pe cei de la nationala. Ma gandesc la Adi Mutu si la Cristi Chivu, desigur! Dar si daca ei prefera sa-si petreaca timpul cu sotia, respectiv logodnica, in loc sa vina la emisiuni TV, noi tot o sa-i iubim… de la distanta. Adica din Buftea.

Andreea, scenarist.

De 3 ani de cand stau in garsoniera mea nu am apucat sa pun perdele la geam. Am doar niste storuri de bambus prin care eu nu vad afara, dar ceilalti – am aflat cu stupoare intr-o seara – vad la mine in casa cand am lumina aprinsa. De cateva luni, un vecin de la blocul de vizavi si-a pus niste geamuri mari fumurii la toata casa – asta dupa ce a spart jumatate din peretii exteriori – geamuri care sunt opace ziua, dar seara vad prin ele perfect.

De curand, acelasi vecin si-a cumparat o plasma mare, atat de mare, incat ar trebui sa se mute la mine in balcon cu fotoliul din care priveste la TV ca sa merite investitia. Nu il cunosc personal, dar mi-a devenit simpatic de cand am vazut ca se uita aproape in fiecare zi la Happy Hour, asta dupa ce nu pierde Tanar si Nelinistit, dar sare peste stirile de la ora 17.00. O fi om sensibil, nu stiu ce sa zic.

Ce e mai enervant, e ca plasma lui bate la mine in casa si cand am eu veioza de citit aprinsa, asa ca ieri mi-am iesit din fire, am inchis lumina, am dat sonorul tare la televizorul meu si am privit Happy Hour la plasma lui, de la geamul meu. Si stiti ca a mers?

Sunt curioasa, mai are careva vecini cu plasme?

Anelise, editor.

Nu stiu altii ce varste au, dar acum 10 ani, cand Marijuana canta cu La Familia eu eram eleva. Ii stiam versurile pe de rost (de fapt, si acum stiu “inc-o data, cea mai fidela fata s-a intors s-arate la fraieri ce po’ sa faca…” – nu se uita usor!) si mi se parea cea mai talentata artista de la noi.
Ma imbracam cu pantaloni largi si maiou negru, purtam sapca si imi impleteam parul in codite ca sa seman cu “fetele de cartier” cand fredonam “Tre’ sa spun”. Din fericire, perioada nu a durat prea mult ca altfel mama ar fi intrat in panica!

Au trecut 10 ani de-atunci si, desi acum muzica aceea mi se pare cel mult amuzanta, in nici un caz geniala, ca pe atunci, cand o vad pe Marijuana parca as calatori in timp: imi amintesc de vremea cand o ascultam pe caseta (mai foloseste cineva casetofoane?!) si dadeam apoi teze si lucrari de control. Hehe, ce vremuri!

Sunt alti invitati de la Happy Hour care ne emotioneaza parintii in momentul revederii. Marina Voica sau Dana Bartzer au starnit de la mama zeci de exclamatii: “Uite, nu s-au schimbat deloc!”, “Si acum imi aduc aminte cantecele lor!” si asa mai departe.

Fiecare generatie cu amintirile sale si cu propriile… fete de cartier!

Andreea, scenarist.