Blogul Happy Hour

Probabil ne invidiati. Cel putin 46 000 de persoane (atatea mesaje am primit pana acum pentru Carmen Hara, cu rugaminti de deslusire a viitorului) probabil se gandesc: “Ce norocosi! Sa fie atat de aproape de Carmen Hara! Sa afle cand sa joace la loto si cand isi vor intalni alesul/aleasa!”

Adevarul este ca din echipa de productie nimeni nu a cerut (deocamdata!) sa alfe cum, cand si cine le va clatina destinul. Nu ca n-am fost tentati! Despre propriile destine am ezitat sa intrebam. Dar despre emisiune, sa aflam una, alta ar fi mers. Ce destin va avea Happylica? Vor trai Fiona si Rigoletto fericiti pana la adanci batraneti? In ce an vor castiga Zero concursul Eurovision? Cand va veni Madonna impreuna cu ai ei copii la Happy Hour?

Am decis sa pastram totusi surprizele. De exemplu, daca va mai amintiti, de ziua lui Maruta am invitat-o pe Irina Loghin. O voce de bariton l-a anuntat pe moderator ca il asteapta o surpriza din partea colegilor. Una din artistele lui preferate a intrat in platou si i-a urat “La multi ani!”

Ar mai fi avut Catalin aceeasi expresie nedumerita pe figura la auzul vocii din fundal daca ar fi stiut ce surpriza i-au pregatit colegii? Eu cred ca nu.

Asa ca pentru la anul pastram inca suspansul. Urati-ne “surprize placute”!

Andreea, scenarist.

Asta îi spun vecinului de dedesubt care de un an de zile mă terorizează că îl inund, cu toate că un sobor de instalatori i-au demonstrat până acum contrariul, dar el insită că e din cauza ţevilor mele ruginite, adică să ne înţelegem, a ţevilor de la apartamentul meu.
Iată că după un an în care nu e zi să nu îmi bată la uşă, ca sa mă facă cu ou şi oţet, şi fie vorba între noi mai mult cu oţet!, ieri ne întâlnim, îmi zâmbeşte, ceea ce dată fiind natura relaţiilor noastre, mă sperie, şi tocmai când mă pregăteam să fug ca să îmi salvez viaţa, îsi lansează cererea. Îmi face o deosebită plăcere să îi spun: NU SE POATE. Chiar dacă ştiu că de acum încolo un an de zile nu mă va saluta.
Acelaşi răspuns trebuie să îl dau şi unei mătuşi din Ardeal care îsi aduce brusc aminte de existenţa mea, după ce ultima dată am vorbit când eu învăţam să vorbesc. Între timp, se pare că matuşa are si ea un copil, adică eu am un văr, care e băiat cumsecade şi microbist. Cum altfel? Ei bine vere, dragă vere pe care nu te cunosc, îti spun şi ţie ca şi vecinului
cu inundaţia : NU SE POATE.
Acelaşi răspuns îl dau şi unui fost coleg de facultate, şi portarului de la şcoală şi femeii de serviciu de pe scara şi dacă ar fi nevoie chiar si Reginei Elisabeta a doua i-aş da acelaşi raspuns daca mi-ar cere unul pentru Printul
Harry.
Echipamentele de la concursul CASTIGA 11 GALBENI nu se pot da pe sub mana, aşa că dacă le vreţi, prindeti parola zilei si inscrieti-va pe site.
Numai noi ştim cât am alergat dupa ele şi numai Ana Vladislav, unul dintre reporterii nostri, ştie cât a păzit gardurile la Mogoşoaia, de o claxonau toţi tiriştii, ca sa reuşească să le dea la semnat! Ca să nu mai spun cât le pazim în studio.
Aşa că, dacă vorbe bune nu se pot pune pentru nimeni, consolaţi-vă cu parola şi cu faptul ca aţi ajutat cândva o bătrânică să treacă pe roşu strada şi probabil acum va veni şi răsplata. Bafta!

Codruta Georgescu, scenarist