Radu este orfan. Acum Radu are 24 de ani. De la 20 de ani are şi o tumoră cerebrală. De la bătăile din orfelinat. Tot de la 20 de ani face tratament la oncologie Fundeni. Chimioterapie şi alte alea. Până la 19 ani s-a chinuit în orfelinat – Centrul de Plasament din Galaţi. La 20 a aflat că are cancer. Radu munceşte, de noapte. Ziua e pe la spital, tocmai a făcut o recădere. Trebuie să stea în Bucureşti, aici face tratamentul. Şi-a închiriat o garsonieră, vai mama ei. A depus cerere pentru o locuinţă socială. Doar Dumnezeu ştie dacă o va primi sau nu.
Deşi pare ciudat, orfanul Radu are o familie. Nu cea naturală, nu mare. Are o familie într-un spital – la I.O.B. – Institutul Oncologic Bucureşti, adică. Dr. MONICA DRAGOMIR,medicul lui oncolog, ar fi o rudă.OLGA CRIDLAND, directorul Asociaţiei P.A.V.E.L., la fel. NADIA ULMEANU,asistent medical la oncologie ar fi altă rudă. Am menţionat aceste nume ca să ştiţi cum a ajuns strigătul de ajutor al lui Radu la mine, nu din alte motive.
Aseară, 4 septembrie 2009, l-am primit de la Nadia. Problemele de ordin medical şi investigaţii medicale (RMN) au fost rezolvate.
Mie îmi revine sarcina de a spune că Radu are nevoie de un strop de ajutor din partea oamenilor, pentru a face faţă bolii. Mai precis este vorba despre condiţiile şi costurile vieţii de zi cu zi, cărora Radu nu le mai face faţă. Am să vă spun că Radu nu mai reuşeşte să îşi plătească chiria garsonierei confort III dintr-un cămin de nefamilişti. Şi are datorie la lumină 300 RON. Radu nu mai face faţă. Radu este disperat. Asta este tot. Doarme pe jos, nu are pat. Dar se pare că pentru Radu asta nu contează. Dacă aveţi vreun gând, vă pun în legătură cu Nadia Ulmeanu. Pot să vă pun în legătură şi cu Radu, dar cu o condiţie: să nu vă bateţi joc. E păcat de Dumnezeu. Dacă nu aveţi niciun gând, puteţi citi în continuare viaţa lui Radu din orfelinat. Despre bătăile pe care le-a primit. Cu ranga în cap. Şi închei cu o melodie. Radu a cântat într-o perioadă. Îşi făcuse o trupă, nimic pretenţios, nimic special. Vorba lui Radu: „nu era mare lucru, dar mie îmi făcea bine, în situaţia mea”.
http://www.youtube.com/watch?v=K-OtCDCNda8http://www.youtube.com/watch?v=K-OtCDCNda8
Oricum, slavă Domnului, Radu nu cânta manele… Şi nici nu a făcut vreun rău, vreodată, cuiva. Din contră. Şi-a văzut de treaba lui.
P.S. Dacă vă vine o altă idee, Radu are cam 1,65 m şi 55 kg.
Acum redau câteva fragmente din Jurnalul Naţional, articolul semnat de Luiza Moldovan, care a fost la Asociaţia P.A.V.E.L. şi a stat de vorbă cu Radu.
Povestea lui Radu Carp
Radu a fost născut de o mamă surdo-mută şi abandonat în maternitate. A ajuns la orfelinat, logic. Centrul de Plasament din Galaţi.
Ajuns la vârsta la care copiii încep să aibă amintiri, Radu şi le aminteşte.
Bătăile.
„Ne închideau în baie ca să nu vadă supraveghetorii şi începeau să ne lovească cu ce apucau: cu scaune, cu papuci, cu răngi de fier, ne băteau până rămâneam nemişcaţi pe podea şi plini de sânge. Se învârtea camera cu mine. Şi oricât de ridicol ar suna, faptul că ne băteau nu era nimic, dar în fiecare zi dădeau în aceleaşi locuri. A doua zi era la fel. Pentru noi, seara era ceva normal să luăm bătaie…”
Aşa a apărut tumora. Dar dacă aţi citit deja, nu cred că mai aveaţi îndoieli. Lui Radu i-a apărut o umflătură la nivelul scalpului. Apoi au început stările de rău. Ameţeli. Diagnostic: tumoră malignă.
Până una-alta, Radu a vrut să-şi cunoască mama.
„Am fost curios să-mi cunosc părinţii şi atunci am făcut ce-am făcut şi am găsit-o pe mama. Îi spun «mamă» pentru că nu cunosc alt cuvânt care ar putea să-l înlocuiască, dar numai «mamă» nu e aia care-şi lasă copilul în spital şi pleacă. O cheamă Alexandrina şi e surdomută. Tatăl meu a murit şi mai am o soră. Ştiu că mai am o surioară, tot surdomută, dar n-o cunosc şi nici nu sunt prea curios. Nu ştiu cum e să ai o mamă, n-o iubesc pe mama mea, dar nici rău nu-i doresc. Se luptă, sărăcuţa, să supravieţuiască. Nici ei nu-i e uşor. Şi nici ălora care ne-au bătut seară de seară nu le-a ajutat Dumnezeu”.
Tocmai şi-a găsit, cu chiu, cu vai, o garsonieră de închiriat, pe care o plăteşte cu 150 de euro.
Adică toţi banii luaţi din munca pe o lună. Doarme pe jos.
„Mi se mai dezmorţesc oasele”, spune cu un fel de râsu-plânsu’.
Absolvent al unei şcoli de bucătari, a ajuns casier şi bucătar şi om bun la toate la o firmă de catering.
De lucrat, lucrează numai noaptea.
De mâncat, mănâncă în cursul săptămânii la firmă.
Din punctul ăsta de vedere, zilele de week-end sunt o mare problemă.
Ca şi alţi bolnavi de cancer, Radu n-are habar că tratamentul pentru boala lui e gratuit.
Tratament n-a mai făcut de doi ani şi continuă să acuze stări proaste, în ciuda analizelor care, spune el, îi ies bine.
Oricine a avut de-a face în viaţa lui cu un om bolnav de cancer ştie că tracasarea continuă în care trăieşte nu e câtuşi de puţin benefică pentru binele acestuia.
Amintirile copilăriei nu şi le poate extirpa nicicum, problemele cu banii sunt o constantă, depresiile plus perioadele cu stări de rău, tot aşa.
Povesteşte cum, proaspăt venit în Bucureşti, încerca să se aciuieze noaptea pe undeva, pe la vreun adăpost social, ca să poată dormi şi să-şi facă o baie.
„O săptămână am stat pe stradă, stăteam pe o bancă împreună cu prietenul meu, mă lua somnul, într-o mână aveam telefonul, în cealaltă ziarul în care căutam cazare. Îmi cădea capul în piept de somn, iar prietenul meu mă zgâlţâia ca nu cumva să adorm. Eram rupt de oboseală. Am ajuns aşa la un adăpost din Pantelimon. «Adăpost» e aiurea spus, pentru că numai adăpost nu era ăla. Erau mai degrabă nişte tomberoane imense în care mirosea de-ţi muta nasul şi-n care nu te primea decât noaptea. Până la urmă, deşi sunt cam scârbos din fire, am acceptat să mă culc pe un pat dintr-ăla murdar şi care mirosea toate mirosurile din lume. A fost groaznic, dar mi-era atât de somn, încât am dormit acolo. N-am putut să dorm însă prea mult”.
Ce îşi doreşte Radu? Păi… „Aş vrea să am şi eu o viaţă normală. Aş fi vrut să am aceleaşi şanse pe care le-au avut alţii. În schimb, eu ce fac? Ştiţi vorba aia, mortul pe masă cu analizele bune? Eu sunt ăla, nici la bal, nici la spital. Analizele-mi ies bune, dar eu mă simt groaznic”.
Articolul din JN, august 2009 Foto recentă: Dragoş Stoica.

Înregistrarea emisiunii:
http://www.youtube.com/watch?v=vUivfKfTtqk
http://www.youtube.com/watch?v=vUivfKfTtqk

COMENTARIU

Draga mea ,sant alaturi de tine.Vreau sa-l ajut si eu pe Radu.Si sper din tot sufletul sa o pot face pentru mult timp,atat cat ma tin pe mine puterile.
Vreau sa mai spun ca il admir pe Radu pentru faptul ca nu s-a lasat invins .In ceea ce priveste muzica,este de admirat,tinand cont de conditiile in care a crescut,el a incercat sa faca CEVA pentru el,pentru viitorul lui.Ca ne place sau nu ne place noua, nu este important(mie imi place ),important este ca pe el muzica il face fericit.Asta conteaza-fericirea lui.

COMENTARIU

Am sa fac un banner pentru Radu. E un tanar frumos si are o voce plina de … frumos.
Isabellelorelai
Sandrina, ţi-am mai zis, când poţi, cum poţi. Ai grijă de puiuţ

CMENTARIU

Baftă, Radu!
Cum merge cu muzichia? Ai reuşit ceva?
r@du
in momentul de fata nu a avut ecou ?
oricum sunt foarte optimsst,cu ajutorul dvs. o sa ma auda cineva?
Imi doresc din tot sufletul sa vina si pe strada mea soarele?
domna Isabela am o mare rugaminte daca se poate,eu nu stiu cum am scos clipul acela de pe you-tube de care stiti si dvs.va rog daca puteti sa-l mai postati din nou?
am pus si clipuletul de la Mihaiela Tatu de 4 minute.Le puteti gasi la ramura-radu imi pare rau pe cele doua clipuri pe you-tube.va multumesc mult r@du

COMENTARIU DE LA R@DU
m-am saturat,peste tot unde m-am dus si au aflat ca provin din case de copiii si-au batut joc de mine ,au abuzat,pentru ca au inteles un lucru!eu nu am pe nimeni si nu am cui sa spun ce am pe suflet.
Si toata viata mea asta o sa se intample cu mine.Va mai dau un exemplu si imi cer mii si mii de scuze,sa ma ertati va rog,poate nu e frumos cum procedez eu,(ca va spun dumnevoastra problemele astea,dar credeti-m,nu am cui sa spun)
Dupa aparitia mea, la MIhaiela Tatu m a vazut o tara intreaga din care si colegi mei ,unde lucrez eu.
Au aparut fata de mine niste schimbari radicale?
acesti muntcitori pentru care prestam noii servici pentru eii, nu stieau ca eu provin din case de copiii,dupa ce au aflat de la tv ca eu,provin de acolo,au inceput sa-si schimbe comportamentul fata de mine:imi vorbesc foarte urat sant foarte aroganti si din baaaa, nu ma mai scoate.
Sa va mai spun o alta chestie care m a sochat foarte tare!niste persoane care stateau la rand la casa de incasat,faceau discuti ca vezi…sa nu te apropi de el,ca sa nu ei,vre o boala,nu va mai spun care a fost reactia mea.Efectiv nu mai putam sa ma stapinesc cand am auzit asa ceva,
la un moment dat in gndul meu,spune am ?sunt oameni cu famili si copiii acasa,oare stiu ce inseamna boala asta si cat de crunta e!?
De asta depresiile ma insosec de fiecare data.. ?
Imi pare rau ca exista discriminarii,ca multa lume nu intelege anumite lucrui si ma refer la omenii rau facatori.
va pup o zi usoara va doresc

COMENTARIU DE LA ISABELA
Isabellelorelai
Radu, fii atent aici: cu prostii si cu drumul lung sa nu te pui
Spunele asa: DACA NU ATI LUAT BOALA MEA PANA ACUM, NICI CA O MAI LUATI. PUNETI MANA PE GOOGLE SI VETI VEDEA CA NU SE IA CANCERUL, CA NU E GRIPA.
Incearca sa le vorbesti frumos, oamenii sunt ignoranti si neinformati, oamenii sunt coplesiti de problemele lor si nervii nu la mai fac fata
Uite, declar eu, Isabela:
Eu, Isabela, declar pe proprie raspundere ca m-am intalnit cu Radu, am dat mana cu el si am vorbit cu el si NU am luat boala. Boala este a lui Radu si nu o da nimanui.
De asemenea, ei, Isabela, declar ca de un am ma intalnesc si ma joc cu copiii bolnavi de cancer si NU am luat nicio boala de la ei. Doar m-au zapacit de minti dar asta este altceva (in sensul ca aia de 5 ani sunt mai destepti ca mine, din punct de vedere medical, chestie care ma enerveaza foarte rau, am ajuns sa stau cu Google in buzunar ca sa invat denumirile de boli si medicamente)
r@du
doamna Isabella pot sa las nr de telefon,sau sa-l dati dumnevoastra?
Isabellelorelai
Radu, uite, tot asta e? 0743 834 990

COMENTARIU
r@du
Eu nu sunt genu de om care vorbeste urat,ca nu-mi place sa vorbesc asa,eu cred ca de fiecare data i-am respectat,si ii respect incontinuare,in primul rand ma respect pe mine si asa eu cred ca e frumos?
Imi pare rau ca nu-si dau seama de ce spun?
oricum eu lucrez la un proiect,de fapt e vorba de o melodie care v-a fi dedicata copiilor bolnavi de cancer,asta ramane intr-un viitor apropiat cand voi prinde niste banuti atunci es la rampa…..,e vorba de inprimare si de negativ.
Prin asta vreau sa arat ca de fapt nu e asa cum spun ei.
r@du
Multumesc din tot sufletul mosilor craciun pentru ajutorul acordat,de sarbatori.
Silviu mi-a platit facatura la curent si a adus un electrician care mi-a reparat curentul si Cristina mi-a dat niste banut sa-mi incarc butelia si sa-mi iau ceva de mincare.
Inca odata multumesc mult celor care m-au ajutat si celor care incontinuare imi intind o mana de ajutor…
Cu mult respect si stima Radu .

IT MULTUMESC MULT DE INTELEGERE MARUT SI MIAS DORI CA SA PUTEM FACE CEVA PENTRU RADU……?CU STIMA SI RESPECT ANA SI MONIK.ASTEPTAM VESTI BUNE.