Blogul Happy Hour

Ieri, in emisune Andreea Balan s-a suparat pentru ca i-am citit din “pamfletul” lui George Stanca aparut in ziarul Click, si anume: “Andreea Balan, nu mai esti ce ai fost candva in muzica romaneasca, te complaci in cadere si vestile despre tine se reduc la relatii amoroase si fuste ridicate de forta centrifuga a sambelor tale”.

M-a luat prin surprindere tonul ei ridicat brusc fiindca intotdeauna am crezut ca un artist adevarat suporta critica. Imi spunea mie ca m-am schimbat, poate, dar se pare ca ea nu s-a schimbat deloc, din pacate. Vrea sa fie intrebata despre succesele ei, dar nu si despre esecuri, despre noile coregrafii, dar nu si despre vechile si celebrele refrene ale trupei Andre, despre anduranta ei pe scena, dar nu despre vocea ei.

Vrem numai de bine, vrem un continuu omagiu? Ne e dor de vremurile cand deschideam televizorul si era un singur post, o singura emisie, o singura parere?

Andreea Balan spunea ca m-am schimbat. De cand ne stim au trecut aproape 10 ani. Intr-adevar, nu mai am nici parul lung si nici nu mai cred ca tot ce se lanseaza o sa zboare in topuri. Un lucru a ramas insa neschimbat: nu suport ipocrizia. Si e interesant ca persoanele care dau astazi lectii de moralitate, ieri, alaltaieri, inainte chiar de a-si lua buletinul, hipnotizau adolescenti dansand in sutien si fusta scurta!

Tot apropo de ipocrizie, remarc cu zambetul pe buze ca audienta care ii repugna Andreei Balan atat de mult a relansat-o in urma cu putin timp, chiar la Pro TV. Acum inteleg ca se promoveaza in emisiuni cu audienta mare din pur masochism din moment ce isi doreste cu ardoare indiferenta publicului.

De-a lungul experientei mele in televiziune am invatat ca marii artisti au in comun pe langa talent, multa modestie. Despre talentul Andreei, nu comentez, nu sunt in masura sa judec, dar, dupa cum s-a scandalizat pentru ca nu a putut canta 3 piese in timpul emisiunii, pot sa vorbesc despre modestia ei. Artistii consacrati, adorati de generatii intregi, vedete in adevaratul sens al cuvantului, au fost intotdeauna o prezenta placuta la Happy Hour si niciodata nu mi s-a intamplat sa aud vreunul batand cu piciorul in podea pentru a obtine mai mult timp. Ba dimpotriva, pentru ca telespectatorii ii cer, trebuie eu sa-i rog sa cante mai multe slagare. Valoarea se cere singura, nu se negociaza.

Andreea Balan insa a vrut ca emisiunea sa se tranforme in Festivalul Fostelor Tinere Talente si sa gazduiasca recitalul sau extraordinar, iar cand asta nu s-a intamplat, a facut scandal: ceea ce, chipurile, nu suporta sa vada sau sa citeasca in presa. Daca la miezul noptii, Andreea a intrat ca in fiecare zi pe Internet sa caute in tabloide stiri despre ea, sunt sigur ca dupa vizita la Happy Hour a mai multe titluri ca oricand. Sa-ti fie de bine, Andreea!

De cand am pornit la drum cu emisiunea Happy Hour, eu si echipa mea am spus clar: oricine e binevenit la aceasta emisiune daca are ceva de spus, ceva decent, desigur, despre subiectele care intereseaza publicul nostru. Aceasta invitatie deschisa i-a suparat pe unii.

Ionut Dolanescu a declarat, citez din ziarul Ring, „pe Maruta s-ar putea sa-l palmuiesc”. Eu as vrea sa ii strang mana, cu respect. Pentru cariera pe care si-a construit-o in muzica.

Scandalul fratilor Dolanescu a aprins multe spirite si a facut lume sa se imparta in doua. Am aflat ca si emisiunea Happy Hour a fost motiv de dezbatere, ca si cum eu si echipa mea am fi avut ceva de impartit cu aceasta familie.

Eu am invitat la ”Happy Hour” membrii din ambele tabere, tocmai pentru ca fiecare sa isi poata expune punctul de vedere. Nimeni nu a fost adus cu forta in studioul emisiunii asa cum nici nu am inchis usa in nas cuiva care dorea sa isi spuna versiunea.

Inteleg ca Ionut Dolanescu este furios, situatia din familia lui este extrem de tensionata, dar as vrea sa ii reamintesc ca Happy Hour nu este un tribunal, iar Happylica nu este boxa martorilor. In alta parte trebuie sa rezolve problemele cu adevarat, aici doar stam de vorba.

Invitatia in platoul ”Happy Hour” pentru Ionut Dolanescu, dar si pentru orice membru din familia Dolanescu, ramane in continuare deschisa.

Catalin Maruta

Sunt acuzat ca l-am prezentat in emisiune pe criminalul Mihaelei Runceanu si ca-l fac vedeta. As vrea sa am puterea asta de a face vedete. Daca as putea sa fac vedete, as face-o vedeta pe doamna de la paine care imi zambeste frumos in fiecare dimineata. Sau pe tanti Maria care spala scara blocului de ani de zile si care nu primeste decat rareori un multumesc. Dar nu eu am puterea sa fac vedete. Voi faceti vedete. Va place sau nu, aveti puterea asta, de a crea vedete.

Timp de trei editii, am vazut inegistrari cu Mihaela Runceanu, i-am evocat viata si cariera. Si, da, am stabilit si conditiile ciudate in care a murit. Zilele acestea muzica Mihaelei Runceanu a fost mai descarcata de pe net decat oricand. Zilele acestea toata lumea a vorbit ce frumoasa, ce talenta si ce desteapta era. Zilele acestea toata compasiunea a fost indreptata catre parinti. Oare e asa de rau? Nu e oare mai bine sa stii decat sa nu stii?

Mihaela Runceau a fost ucisa cu 20 de ani in urma, de ce timp de 20 de ani nu a vuit netul despre ea? Daca cei care ne-au criticat pentru ca l-am intervievat pe criminal, ar fi aprins o lumanare pentru Mihaela, cred ca am fi fost cu totii mult mai castigati. Si mai ales Mihaela Runceanu!

Catalin Maruta

Vara a fost plina pentru colegii nostri din Band!

Zero si RedBlonde au cantat mult si, dupa cum vedeti in pozele de mai jos, s-au distrat pe cinste!

In albumul de vacanta incropit de noi puteti vedea ca au concerte, fani, iubite, catei si multa, multe energie.

Timpul n-a mai avut rabdare nici cu Michael Jackson. M-am intrebat dintotdeauna daca e mai important sa traiesti 50 de ani la cote maxime sau 100 de ani tragand de un plictis cronic. Astfel privite lucrurile, Michael n-a murit tanar, fiindca anii lui pot fi multiplicati cu zece, daca stau sa ma gandesc la intensitatea vietii lui artistice si la zbuciumul lui sufletesc permanent.

La 11 ani, era deja celebru si, probabil, din perspectiva asta, cinci decenii de viata au devenit prea impovaratoare pentru un artist pe cat de fascinant, pe atat de vulnerabil.

Mi-am traversat si eu adolescenta cu posterele lui pe perete, mi-am luxat gleznele (si-am suportat cu mandrie consecintele) incercand sa exersez moon walk-ul lui celebru, am cantat, asa cum m-am priceput „Thriller” sau „Billie Jean” de cand aveam vocea in schimbare si nici nu-mi pasa cum sunau cantate de mine, in fond melodiile imi umpleau sufletul, ritmurile lui fierbeau in primele mele iubiri si primele mele intrebari adevarate.

Nu m-am gandit niciodata ca astfel poate muri o parte din adolescenta noastra. Dar muzica lui Michael Jackson a definit exploziv acei ani. Milioanele de fani care lesinau la concertele lui nu faceau decat sa coaguleze un fenomen greu repetabil: publicul in delir – in cel mai frumos sens al cuvantului.

Ambulantele care pazeau stadioanele in toate punctele cardinale asteptau, cu calm, sa preia cate-o targa cu domnisoare cazute la pamant, electrocutate de muzica si farmecul starului. Lesinul fanelor lui fac parte din definitia efectului pe care acest om l-a avut asupra publicului.

„Thriller” e cel mai vandut album al tuturor timpurilor si asta-mi razbuna frumos pasiunea pentru videoclipul cu acelasi nume. Azi, realizez ca „Thriller” nu e doar o piesa de succes, e mult mai mult de-atat: e ceva irepetabil ca structura si sens, iar ca sa lasi asa ceva in urma ta, ai nevoie de geniu si sacrificiu. Cred ca in ultimile zile., l-am vazut la colegii de la MTV de 20 de ori si tot nu m-am plictisit… E fabulos tot ce a realizat.

Adrenalina trezita de muzica lui era coplesitoare. Si nu s-a limitat la cuvinte si n-a trait din sloganuri, tacerile lui indemnau mai mult decat cuvantul insusi, Michael a donat milioane campaniilor caritabile si a transpus, cu discretie, generozitatea materiala in unitati de masura artistice.

Spectacolele lui depaseau orice imaginatie. De fiecare data imprevizibil, de fiecare data fabulos. Ai fi zis ca, la fiecare concert, isi aduna energia din stele. Si coboara printre noi, muritorii (de multe ori la propriu, amintiti-va de descinderile lui spectaculoase, din slava zarilor, exact in crestetul scenei), doar ca sa ne aduca aminte ca nu suntem singuri in galaxie si nu suntem proprietatea exclusiva a acestei planete. Mie mi se pare ca e cel mai liber artist pe care ni l-a daruit istoria muzicii pop.

Nu va mai amintesc reperele carierei lui coplesitoare, de asta se vor ocupa enciclopediile. Eu invoc fenomenul Michael Jackson, un om care nu reuseste sa moara, oricat s-ar stradui natura sa-l inroleze-n legiunea celor care au un „The End”. Nu vom putea spune niciodata „pe vremea lui Michael Jackson”, pentru ca vremea lui nu are capat.

M-am trezit joi noapte cu mesaje de la prieteni care ma anuntau ca Michael Jackson a murit. A fost o noapte cu multe ganduri, o noapte de cosmar. Dupa ceva timp, m-am linistit, m-am scuturat de cosmar: asa ceva nu se va intimpla niciodata.

Catalin Maruta

Iata, Fiara a sosit!

Catelul care va fi dat ca premiu la concursul “Hamuza-te!” a sosit in redactie. Dupa cum se vede in poza, e foarte dragut si atat de jucaus incat nu am putut sa-l tinem nemiscat nici macar o secunda, cat sa-l imortalizam cum se cuvine pe Happylica.

Deocamdata ii spunem Happy. Eu am propus si numele Papu. Ca doar  e baietel si foarte vesel, precum colegul omonim. Alte propuneri?

Andreea

Am fost intrebat de ce Elena Gheorghe si Laurentiu Duta nu au fost prezenti si la “Happy Hour”, sa ne cante piesa dupa ce au castigat la Eurovision.

Ce trebuie sa stie cei care au pus astfel de intrebari, este faptul ca am lansat repetate invitatii in emisiune, dar, de fiecare data, raspunsul a fost evaziv. Fara sa mi se raspunda cu un “NU” hotarat, am auzit explicatii din acelea cosmetizate in graba, doar-doar nu s-or observa ridurile. Si, cand nu ti se dau explicatii logice, incerci sa le cauti singur. Mi-am amintit ca ultima data cand Elena Gheorghe a venit in emisiune, a fost foarte incurcata, in urma observatiei mele ca nu cunoaste numele copiilor, din corul cu care tocmai isi promova o piesa. Elena a zambit atunci, dar nu era zambetul ei. Regret ca trebuie s-o spun, dar nu cred ca atitudinea aparent joviala poate salva ranchiuna ulterioara! Se vede treaba ca Elena nu m-a iertat pentru interventia de atunci, de unde trag concluzia ca vedetele noastre nu asteapta decat aplauze si osanale. Ele nu au defecte si, chiar daca recunosc ca le au, veti vedea ca, la exemplificarea lor, vor mentiona inocent niste calitati.

Laurentiu Duta s-a ofilit foarte tare cand eu am anuntat in emisiune ca trupa 3 Sud-Est se va dezmembra. Adica, a reactionat exact la fel cu toate celelalte trupe, aflate in situatii similare. Numai ca, dupa doar doua saptamani, Duta a anuntat intentia de a avea o cariera solo. Nu e nici primul, nici ultimul care sa ia o asemenea decizie. Dar nici primul care sa nu se supere degeaba…

In ciuda tuturor acestor imbufnari prost mascate, eu am felicitat persoanele mai sus amintite, le-am urat succes in direct, pentru ca nu am niciun motiv sa nu ma bucur pentru calificarea lor. Dupa ceva ani in televiziune, va rog sa ma credeti ca supararile vedetelor nu mai sunt un secret pentru mine. Telespectatorii mei fideli au mai vazut cantareti care m-au tocat marunt si constant prin alte emisiuni si care, atunci cand au inceput campania de promovare a unui album, au intrat in emisiunea mea, cu nonsalanta omului care nici usturoi n-a mancat, nici playback-ul nu-i miroase.

Catalin Maruta

Cand lucrezi la o emisiune live trebuie sa fii pregatit pentru orice. Prin “orice” inteleg defectiuni tehnice, invitati care intarzie, conflicte intre invitati…

Marijuana, de fapt Dana, pentru ca asa l-a rugat pe Catalin sa ii spuna in platou, a reusit sa ne ia prin surprindere astazi.

Dana a scris versurile pentru o noua piesa pe care a vrut sa o cante in premiera la Happy Hour. I-a povestit la telefon unei colege din echipa noastra ca se simte mai bine decat acum cateva luni, cand am vazut-o ultima data. Ne-a spus ca tatal ei are gripa si ca de aceea, pentru moment, rolurile s-au inversat si ea are grija de el. S-au impacat dupa ce ea a iesit din spital. S-au imbratisat si au plans, a spus. De ce fusese in spital? Pentru ca uitase sa-si ia medicamentele, fiind sub tratament.

Ne-a spus ca lucreaza din nou, dar nu la magazinul de bijuterii, ci la fabrica. Incearca sa aiba grija de fetita ei si nu vrea sa se indragosteasca. A recunoscut chiar ea ca parca gaseste numai oameni nepotriviti, ca mai bine se concentreaza pe drumul ei decat sa isi piarda iar mintile din cauza unui barbat.

Arata foarte bine astazi cand a venit in platou. Inainte de emisiune zambea. Ii povestea lui Catalin ca ii merge bine, ca unii oameni au influentat-o negativ in trecut si ca acum isi da seama de asta.

Cand Catalin a invitat-o in studio, dupa ce a spus ca vine cu vesti bune, Dana inca era zambitoare. S-a bucurat de primire, a defilat pe refrenul “Tre’ sa spun”, o piesa de succes a ei. Ne-a aratat pantofii si haina, creatie George Enache, a spus chiar atunci. 

Aici s-a intamplat ceva. Dana s-a asezat pe canapea si s-a schimbat la fata. Credem ca emotiile au facut-o sa isi piarda controlul, cel putin asa parea. A devenit incoerenta,  a spus lucruri pe care nici ea nu parea sa le inteleaga. Glumea? Juca un rol? Dupa cateva minute in care Catalin a incercat sa o calmeze era clar: nu era intr-o stare buna. Pentru a o readuce in elementul ei, Catalin i-a propus sa cante piesa pe care voia sa o lanseze. A cantat. N-a gresit versurile, s-a mai calmat putin. Cand a terminat de cantat e iesit singura din platou. Un sofer a dus-o acasa, a ajuns in siguranta.

Aceasta este cronica unei situatii neprevazute. Au fost 10 minute extrem de lungi dupa care Catalin a incercat sa explice ce s-a intamplat. Prin “Spuneti NU drogurilor” a vrut sa spuna ca e evident ca abuzurile Danei au lasat urme pe care nu stim daca vreun tratament le va sterge.

Nu suntem medici sa stim exact ce s-a intamplat cu Dana, dar suntem destul de ingrijorati incat sa spunem ca ne pare rau ca am vazut-o in starea aceasta. E tanara, talentata si are in jurul ei oameni care o iubesc. Speram sa isi regaseasca drumul.

Andreea, scenarist.

A fost o minune că am nimerit strada pe care locuieşte (teoretic) Anna Lesko.
A fost o minune că nu a plouat că dacă ploua ne sugea noroiul cu mariachi şi maşină de pompieri cu tot.
A fost o minune că nu a pus nimeni câinii pe noi, având în vedere cât i-am stresat pe oamenii de pe stradă. Pe această cale le mulţumim.
A fost o minune că nu ne-a călcat un “domn de la ţară” cu maşina fiindcă pe el nu îl interesa că noi filmam, el vroia sa treacă cu maşina prin mijlocul filmarii şi sa ii ia pe botul maşinii pe Catalin, Catalina, pe Şerban cu tot cu cameră ca să nu mai spunem de porumbei….
A fost o minune că motanul gras şi dungat nu a mâncat pâna la urma niciun simbol al păcii, cu fulgi cu tot.
A fost o minune ca fetiţele din corul DOREMI nu au răcit la cât de “costumate” erau. Dacă ploua în ziua respectiva ar fi fost perfect.
Porumbei plouati. Gaini plouate. Fetite plouate. Si vedete care susţin că nu sunt acasă.

PS Felicitari Annei Lesko pentru grădină si pentru grădinar. Muchos simpaticos!

PPS Nici casa nu e de lepădat. Mie dacă mi-ar aduce Moş Crăciun aşa o casă, aş sta mai mult în ea.

PPPS Cu sau fără Anna Lesko,din punct de vedere grafic, a fost o săptămână minunata.

Codruta, scenarist