Blogul Happy Hour

De 3 ani de cand stau in garsoniera mea nu am apucat sa pun perdele la geam. Am doar niste storuri de bambus prin care eu nu vad afara, dar ceilalti – am aflat cu stupoare intr-o seara – vad la mine in casa cand am lumina aprinsa. De cateva luni, un vecin de la blocul de vizavi si-a pus niste geamuri mari fumurii la toata casa – asta dupa ce a spart jumatate din peretii exteriori – geamuri care sunt opace ziua, dar seara vad prin ele perfect.

De curand, acelasi vecin si-a cumparat o plasma mare, atat de mare, incat ar trebui sa se mute la mine in balcon cu fotoliul din care priveste la TV ca sa merite investitia. Nu il cunosc personal, dar mi-a devenit simpatic de cand am vazut ca se uita aproape in fiecare zi la Happy Hour, asta dupa ce nu pierde Tanar si Nelinistit, dar sare peste stirile de la ora 17.00. O fi om sensibil, nu stiu ce sa zic.

Ce e mai enervant, e ca plasma lui bate la mine in casa si cand am eu veioza de citit aprinsa, asa ca ieri mi-am iesit din fire, am inchis lumina, am dat sonorul tare la televizorul meu si am privit Happy Hour la plasma lui, de la geamul meu. Si stiti ca a mers?

Sunt curioasa, mai are careva vecini cu plasme?

Anelise, editor.

Nu stiu altii ce varste au, dar acum 10 ani, cand Marijuana canta cu La Familia eu eram eleva. Ii stiam versurile pe de rost (de fapt, si acum stiu “inc-o data, cea mai fidela fata s-a intors s-arate la fraieri ce po’ sa faca…” – nu se uita usor!) si mi se parea cea mai talentata artista de la noi.
Ma imbracam cu pantaloni largi si maiou negru, purtam sapca si imi impleteam parul in codite ca sa seman cu “fetele de cartier” cand fredonam “Tre’ sa spun”. Din fericire, perioada nu a durat prea mult ca altfel mama ar fi intrat in panica!

Au trecut 10 ani de-atunci si, desi acum muzica aceea mi se pare cel mult amuzanta, in nici un caz geniala, ca pe atunci, cand o vad pe Marijuana parca as calatori in timp: imi amintesc de vremea cand o ascultam pe caseta (mai foloseste cineva casetofoane?!) si dadeam apoi teze si lucrari de control. Hehe, ce vremuri!

Sunt alti invitati de la Happy Hour care ne emotioneaza parintii in momentul revederii. Marina Voica sau Dana Bartzer au starnit de la mama zeci de exclamatii: “Uite, nu s-au schimbat deloc!”, “Si acum imi aduc aminte cantecele lor!” si asa mai departe.

Fiecare generatie cu amintirile sale si cu propriile… fete de cartier!

Andreea, scenarist.

Aseara, cand sa ies la plimbare, ma aud strigata din scara blocului: “donsoara de la ProTv! donsoara de la ProTv!” Intorc capul si dau de tanti Marta de la 7, insotita, ca de obicei, de pechinezul ei in pulovar rosu. Se apropie gafaind de mine, in timp ce scotoceste in buzunarul hainei. Scoate din el o bancnota de 5 lei si mi-o indeasa in palma zicandu-mi grav si soptit, ca si cum imi incredinta un secret de stat: “duce-ti-o lui Maruta, dragul de el, c-am vazut la televizor ca n-are bani sa-i dea mancare magarului si-l poarta numai prin noroaie! Ii tot vad impreuna la televizor si mi se rupe inima”.

Ce sa mai spun? Nu incapea loc de refuz. I-am multumit in numele “magarului lui Maruta” si-am plecat.

Pe scara mea stau cel putin 25 de “tanti Marta”. In fiecare dimineata se strang grupuri-grupuri si vorbesc despre pensie, intretinere… Oare ce-or fi discutat ele despre campania noastra pentru mariajul Fionei si adapostul de la Cernavoda? Habar n-am. Dar stiu cu siguranta ca azi-maine ma va opri o alta tanti sa-mi mai dea o bancnota…

Asa ca, Maruta, ai la mine 5 lei! Zestrea Fionei se aduna incetul cu incetul si va lua in curand drumul spre Cernavoda! Daca vreti si voi ca magarusii din adapostul de la Cernavoda sa fie ingrijiti, va rog sa donati pentru ei!

Ela, editor

Ati aflat despre intentia de a o marita pe Fiona, cu unul dintre magarusii de la Cernavoda. Va scriu despre asta, pentru ca ma simt responsabil pentru viitorul casniciei lor, eu fiind la fata locului atunci cind s-a consumat peteala.

Am plecat sa filmam, am vazut-o pe Fiona, dar ea parea ca nu vrea sa stea de vorba cu mine.

Magarusa ne-a cam dat planurile peste cap. Voiam s-o plimbam pe langa lac, pe sub brazii cu zapada, sa avem cadre frumoase cu ea ca doar e o vedeta. N-a fost sa fie. A tras tot unde a vrut ea. Asa ca filmarea a decurs in felul urmator: eu alergam dupa Fiona, Cazacu (cameramanul) dupa mine si tot asa. Dupa cum se comporta, Fiona parea ca vrea sa ramana fata batrana.

Am ispitit-o cu vorbe blande, cu zahar cubic, ea… nimic. Mai, sa fie! Sa vezi ca Fiona imi strica toata filmarea. Ne daduseram intalnire sub brazi. Pentru ca nu coopera vedeta cu urechi lungi, am schimbat planul: ne-am plimbat cu ea kilometri intregi. Doar, doar s-o indulci! Aproape ca abandonasem speranta cand, la un moment dat, Fiona s-a oprit locului. Parea sa fi priceput mesajul… Am mangaiat-o, nu s-a mai impotrivit si m-a ascultat. I-am spus ca e frumoasa si ca viitorul este in fata ei. Ca e bine sa-si intemeieze o familie, ca speram sa-i placa alesul publicului si am asigurat-o ca totul va merge ca-n povesti. Sa stiti ca m-a crezut, asa ca puneti mana si votati pretendentul preferat! Daca vreti ca magarusii din adapostul din Cernavoda sa fie ingrijiti, va rog sa si donati pentru ei.

Nu uitati: fericirea Fionei este in mainile voastre! Daca totul va merge bine, peste o vreme, vom face botezul!

Catalin Maruta

Ai ambitie, ai coronita. Asta e noul meu motto!

Se aplica in multe situatii. De exemplu, daca vrei neaparat sa o cuceresti pe o fata. Daca te straduiesti sa o impresionezi cu gesturi romantice, ai sanse sa obtii cel putin o intalnire.

Sau daca vrei sa devii o regina a frumusetii. Ia-ti un impresar, un stilist bun, participa de cate ori ai ocazia la concursuri si pana la urma vei reusi.

Trag concluzia asta dupa ce am vazut cinci premiante in costume de baie si rochii de seara, dupa ce le-am auzit vorbind, cantand si taind ceapa: tine de ambitie! Mai ales ca frumusetea sau, in fine, standardele de frumusete sunt relative.

La concursul de frumusete organizat de noi in gluma, am vrut sa vedem cu ochii nostri si sa vedeti si voi cu ochii vostri cum arata in carne si oase castigatoarele unor titluri internationale pompoase. De exemplu, concursul “Miss Bikini International” desfasurat in China suna a Oscarul posterioarelor din intreaga lume! Iar daca la el castigi premiul Miss Popularity inseamna ca ai ridicat o sala in picioare cu armonia formelor tale, nu? Asa ne-am gandit noi.

La fel si cu “Miss Fashion TV” sau “Miss Indivissa”. De fapt, toate titlurile ne duc cu gandul la frumuseti de tip “la soare te puteai uita, dar la ea, ba!”

Cu toate acestea, noi am vazut cinci fete dragute, inalte (mai putin Miss Piranda, dar compensa prin personalitate – a fost favorita publicului!) si subtiri, fete pe langa care totusi ai putea trece indiferent pe strada, fara sa banuiesti ca sunt “majestati”.

Ce au ele in plus fata de alte fete frumoase care nu au coronite de Miss? Multa ambitie. Ele si-au dorit aceste premii. Si au muncit pentru asta. Munca de regina a frumusetii nu trebuie subestimata: ai nevoie de un sponsor, de un impresar bun, de energie pentru a fi prezenta la cat mai multe preselectii si concursuri, trebuie sa te intretii supla si sa fii un pic infipta!

Pe aceasta cale tin sa felicit organizatorii de concursuri adevarate de frumusete!! Cred ca numai niste supereroi se pot descurca in preajma unor asemenea fete: cu personalitati puternice si debit verbal crescut, adica! Nici nu mai vorbesc de efortul de productie: lumina trebuie sa pice intr-un anumit fel ca acele fete obisnuite sa para desavarsite pe sticla! Iar “make-up artist”-ii isi merita titlul de “artisti” pentru rezultatul unei lungi sedinte de infrumusetare. Jos palaria!

Iata happy-end-ul concursului nostru: am tras o invatatura importanta! Iat-o: orice este posibil daca iti doresti cu adevarat. Suna foarte americanesc, nu? Pai, mi se pare normal ca in tara concursurilor de frumusete sa se fi nascut o asemenea vorba. Pentru ca tocmai defilarile finalizate cu o corononita o demonstreaza excelent.

Andreea, scenarist.

“Happy Hour” reincepe pe 14 ianuarie. Credeti voi ca noi avem vacanta pana atunci? In niciun caz. L Inca de pe 7 ianuarie am inceput sa ne strangem, care de prin coltul lui de tara; am lasat carnatii, salata de beof si somnul si ne-am indreptat optimisti spre redactie.

Vedetele insa nu prea s-au intors la munca. In decembrie au lucrat si in schimburi duble, chiar si cate 5 concerte pe zi, iar acum sunt in binemeritatele vacante. In lipsa de invitati, rontaind din ciocolata si numarand cate kilograme am pus de la Craciun, ce ne-am gandit noi? Sa-l chemam pe Ion Iliescu la Happy Hour. Si daca Ion Iliescu – senatorul – nu poate veni, nu-i nimic. Gasim noi altul! Dar Elene Udrea – cate exista? Si o fi adevarat ca Marius Moga nu raspunde la telefon? Pai, iata ca unul dintre ei raspunde! Dar Adrian Nastase, Costi Ionita, Petre Roman – cati tizi au? Noi, reporterii Happy Hour, am luat cartea de telefoane in brate si ne-am pus pe sunat, plini de zel.

Am incercat la primii doi, trei, patru Iliesti – niciun rezultat. Fie erau plecati, fie nu voiau sa apara la emisiune (cum este posibil asa ceva?!) fie, din pacate, erau decedati. Formez al saselea numar – si inghet la telefon. Pentru ca vocea inconfundabila a chiar fostului presedinte al Romaniei imi raspunde: “Alo, da!”. Ma intorc disperata inspre colega mea si soptesc: “Cred ca e chiar el! Ce fac???”. “Alo, vorbiti!”, insista adevaratul Ion Iliescu. “Aa, da, buna ziua, sunt Catalina Bucur de la “Happy Hour”, de la PRO TV”. “Asa, da, va rog”, spune domnul Iliescu. “Aaa, da. Emisiunea “Happy Hour” incepe pe 14 ianuarie si noi vrem sa facem o editie in care vrem sa aducem tot felul de persoane care au acelasi nume ca diversi politicieni (Iliescu rade)… sau artisti de la noi. Dar cred ca acum am dat chiar de… unul… dintre… ei”, termin eu jalnic. “Domnisoara, cred ca va trebui sa mai incercati, pentru ca eu sunt chiar Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei. Dar mai incercati, poate aveti noroc”. “Da, da, ma scuzati, o zi frumoasa”, mai apuc eu sa zic in timp ce toti colegii din apropiere radeau pe infundate.

Colega mea Ana a comis-o si mai gratios. A sunat la al treilea Petre Roman de pe lista.

“Alo, familia Roman?”

“Daaaa” (o voce de femeie)

“As putea vorbi va rog cu Petre Roman?”

“Nu, nesimtitilor, e greseala, de ce nu ma lasati in pace???”

Ana a inchis telefonul verde la fata. “Bai, cred ca am nimerit la Mioara Roman!”

Cum, necum, am reusit sa gasim destui tizi ai celebritatilor de la noi. Dar am dat si peste mama adevaratei Elena Udrea, care ne-a anuntat plina de solicitudine ca “Elena e la tribunal”, si peste menajera lui Adrian Nastase, care ne-a spus ca politicianul este plecat din tara, in vacanta. Un reporter Happy Hour gaseste persoane publice chiar si atunci cand nu-si propune asta!

Catalina, reporter

Azi avem ultima editie din acest sezon (ne revedem in ianuarie!) cu exceptia editiei speciale din ziua de Craciun.

Daca ati vedea ce nebunie e aici! Se repeta pe toate coridoarele, studioul e plin de instrumente, de mixere, de nebunii. Daca nu stiati, desi sunt sigura ca stiati, Mandinga, invitatii nostri de astazi, se relanseaza in noua formula si sunt… foarte numerosi! Mandinga are 12 membri! Va dati seama cate instrumente inseamna asta, pe langa cele ale bandului emisiunii?

In plus, mai avem si un cor de copii – Contrapunct – 18 la numar si repeta si ei, cum altfel?

Daca va zic ca mai vine si Loredana si Connect-R si restul echipei sale… Va imaginati ce e aici? Am dublat populatia din Buftea!

Nici daca ne propuneam, nu reuseam sa adunam atatia inviati intr-o singura emisiune. O sa fie foarte distractiv astazi.

Si va spun doua secrete: ii pregatim o surpriza lui Catalin in timpul emisiunii! Pe principiul “nu aduce anul ce aduce ceasul”, poate ca intrebarea aMaruta nu va mai fi pusa invitatului… Shhhhh! Nu mai spuneti nimanui!

Al doilea secret este ca in seara asta echipa Happy Hour are petrecere de Craciun. Dupa emisiune mergem toti intr-o cafenea sa sarbatorim inchiderea primului sezon, sa ne dam cadouri si sa dansam. Din fericire, maine nu trebuie sa ne trezim devreme, deci putem sa petrecem in voie. In cazul in care si voi aveti astazi ultima zi de lucru inainte de Craciun si poate si petrecerea de Craciun cu mai multi colegi, va urez distractie placuta!

Hai ca fug ca in 5 minute intram in direct. Pe curand!

Andreea, scenarist.

completare (a doua zi): Emisiunile live de divertisment sunt ca o serbare de prescolari: nu stii niciodata la ce sa te astepti, dar de cele mai multe ori te amuzi. Si-uite asa, Mos Craciun a tinut cu Maruta si l-a scapat de intrebarea aMaruta pe care i-o pregatiseram. I-o coacem noi alta data!

Petrecerea de aseara a fost nemaipomenita – in ciuda faptului ca eram foarte obositi, am dansat pana pe la 3 dimineata fara oprire. Piesa care ne amuza cel mai tare era “Crazy Loop” de Dan Balan pentru ca o stim cu totii pe de rost de la repetitiile pentru emisiunea de 1 Decembrie. Sa ne fi vazut cum defilam prin cafenea, precum modelele din clip! ) Ce face oboseala din om… poate punem si niste poze aici, sa vedem cat de compromitatoare sunt!

Multumirile noastre merg la Stefan, redactorul nostru muzical, pentru ca ne-a ridicat de pe scaune cu muzica bestiala.

Sarbatori fericite, tuturor! Un Craciun Happy si un An Nou foarte Happy!

Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa dau retete de prajituri pe site, dar fiindca Andra a promis pe post si lumea o cere pe site, iata-ma si in postura de chef, bucatar sef. Eu maninc de doi ani prajitura asta si v-o recomand si voua. Astept provincia

Prajitura DUREREA

10 albusuri se bat spuma cu 300 gr de zahar tos, 300 gr nuca prajita si macinata si 4 linguri rase de faina.

Se coc 4 foi pe dosul tavii, bine unsa cu grasime, (unt, ulei sau grasime).

Crema

10 galbenusuri se amesteca pe aburi cu 300 gr zahar, 2 linguri de faina si 100 ml lapte caldut pina se ingroasa.

Dupa ce s-a racit compozitia se amesteca cu 2 pachete de unt.

Se pune crema intre foile de bezea si se unge si ultima foaie intr-un strat subtire.

Glazura

Se caramelizeaza 250 gr de zahar in care se adauga 200 gr de nuci bucati. Se intinde pe un dog (fund de lemn) si se zdrobeste cu un ciocan de batut snitele.

Aceasta glazura se toarna peste ultima foaie pusa.

Pofta buna!

Catalin Maruta.

De Mos Nicolae colegii de la Stiri ne-au facut un cadou bestial!

Am primit – cu mic cu mare – cani de cafea ultrasmechere si personalizate! Fiecare are o fata zambitoare si numele posesorului. Va rog, observati in poza de mai jos patru bucati din minunatele cani.

Cand om mai lua premii – ca ne place sa ne laudam cu cele trei deja pe raft in birourile de la Buftea -, de ne ve veti asculta multumirile, veti observa ca noi (de fapt Maruta, ca el culege laurii in public si apoi ii imparte in redactie) evitam cu succes cliseele din discursurile de multumire (adica nu multumim Academiei, ca la Oscaruri). Steven Spielberg, casca ochii si ciuleste urechile! Uite cum se face.

Multumim colegilor de la Stiri pentru ca ne ajuta de cate ori pot cu o rabdare de necrezut – chiar si noi ne miram uneori! – si pentru cadourile menite sa ne ajute la cofeinizare si inveselire. In schimb, deocamdata noi oferim doar autografe (trimiteti lista cu vedetele preferate)! In curand, speram sa si facem favoruri, ca de cerut, cerem destule.

Happy-listii va ureaza Sarbatori Fericite si Stiri Senzationale!

Andreea, scenarist.

Dragilor, daca mi-ar fi spus cineva, cu ani in urma, ca am sa ajung sa lucrez intr-un mediu in care fetele fac legea, as fi zis ca e ceva dubios in viitorul meu. Si uite ca, odata cu visul meu implinit (acela de a lucra in echipa PRO TV), a survenit si ironia statisticii: majoritatea persoanelor care alcatuiesc logistica in formula “Happy Hour” sunt femei.

La inceput, va spun sincer, m-au timorat, am avut destule inhibitii legate de legendele care circulau in jurul lor – ca sunt (prea) atente la detalii, ca sunt exigente, ca sunt sensibile, ca sunt de-o corectitudine care ma va aduce intr-un oarece impas, cel putin citeodata. Am fost circumspect, tin minte ca, la primele emisii, ma asteptam la reactii drastice din partea lor, ajunsesem sa nu ma mai tem atit de public, cit de fetele din echipa.

Dar si “veveritele” soliste, si celelalte colege care se tin scai de desfasurator si de priotatile programului m-au ajutat sa inteleg ca, pentru un barbat care e obligat sa lucreze intr-un anturaj majoritar feminin, postura asta e mana cereasca, va rog sa ma credeti.

Cum spuneam, la inceput, aveam destule rezerve – sau mai precis accese de prudenta – adica tipicariile lor ma si terorizau, dar, culmea, ma si salvau din orice situatie delicata.
Cu timpul, am ajuns la o simbioza asa frumoasa, incit acum imi fac cruce ca le am in jurul meu. Ba mai mult, dupa ce m-am obisnuit cu stilul fetelor, am capatat si diverse abilitati prin care le nivelez starea de spirit, le calmez apele. De exemplu, de cite ori le vad disperate sau ajunse intr-o stare de panica (specifica oamenilor care pun calitatea mai presus de orice), am retetele mele prin care potolesc spiritele: aprind betisoare parfumate in jurul lor, le conving si verbal ca miresmele astea au efect terapeutic. Le alerg cu diverse efecte olfactive similare, pina la urma le vin de hac, in sensul ca parfumul de la  betisoarele mele le convinge ca viata e ceva mai nostima decit pare in momentele astea nesuferite de criza – nelipsite in studiourile de emisie. 

 “Happy Hour” este o emisiune transmisa in direct, asa ca avem nevoie ca de aer de imaginatia si simtul organizatoric al femeilor. Fiecare secunda e pazita mamos de ochiul exigent al colegelor mele ( nu-i asa Alina ? producatoarea emisiunii), va spun cu mina pe suflet. Si le multumesc si aici – in caz ca n-am fost vrednic s-o fac pe alte cai pina acum – pentru cit ma ajuta, pentru ca reusesc sa ma inteleaga, sa ma decodifice asa cum nici eu insumi nu sunt in stare, uneori.

Dedic aceasta stare tuturor misoginilor patriei, care inca traiesc cu senzatia ca a te da pe mina femeilor in profesie e semn de slabiciune. Nimic mai anacronic si mai prafuit! Eu sunt convins ca, fara fetele din echipa “Happy Hour”, fericirea acestui ceas ar fi vaduvita de multe nuante si efecte pretioase…         

Ps. Baieti si voua va multumesc, dar mai pe larg in episodul urmator!

Catalin Maruta