Blogul Happy Hour

Salut! Dragele mele colege din redacţie mi-au întins o capcană. Exasperate de promisiunile mele solemne că “da, domne’, o sa scriu ceva pe blog” , am fost legat de scaun azi şi mi-au trântit un laptop în faţă! Simt că nu pot să mă pun cu femeile deci le fac pe plac – e mai sănătos. O să încerc să-mi imaginez că joc un rol de supus, şi aşa sunt în Buftea…
În ‘episodul pilot’(pt că debutez azi pe blog) o să vă povestesc puţin despre momentul meu de glorie )! Cum care moment, măi, oameni buni? Am jucat în direct la Happy Hour rolul lui Aragorn, regele din Stăpânul inelelor! S-a întâmplat în ziua în care a fost invitată la emisiune o tipă care chiar a dus nişte costume folosite în celebrul film… Pe scurt: Măruţă a avut năstruşnica idee să arunce pe mine una din armuri… care avea 12 kg!! Mi-am intrat rapid în rol numai că în loc de sabie aveam… chitara, normal! Mai mult, am şi cântat o piesă cu zalele alea pe mine…:)) A fost foaaarte distractiv!

Gata pentru azi, Oxi mă cheamă la scenă. Avem de pregătit piesele pentru azi. Papa!

Papu, chitara solo.

Bine ca au trecut cateva zile de cand Papu a imbratisat drapelul si, implicit, si pe Venus (care era in drapelul care este), spre disperarea noastra, a reprezentantelor sexului slab (dar ambitios), ca ne-am revenit in simtiri cat sa facem urmatoarea precizare:

Bandul Happy Hour este format din 5 baieti 4 baieti (chiar 6 5, cand mai vine si Oxi la platane – salut, Oxi!) si DOUA FETE. Acest amanunt a parut irelevant in contextul in care Anca povestea despre cum ne frang inimile baietii din band, daaaaaar de fapt noi vrem sa indreptam greseala si sa spunem ca bandul are 7 6 membri, nu 5 4. Doar ca asteptam invitatii in oras de la numai 5 4 dintre ei.

Asadar vin eu sa completez ce spunea Anca si va mai spun ca Alina si Madalina, solistele bandului, ne ridica moralul mai ceva ca ciocolata sau zambetul lui Papu. Pentru ca atunci cand intra in redactie, ele rad cu gura pana la urechi (chit ca uneori doar in mod ironic pentru ca ceva nu le convine), glumesc si fredoneaza (stiu niste versuri parodiate bestiale!!). De voci ce sa mai spun: cred ca toata lumea s-a prins ca sunt foarte talentate.

Mie imi place la ele ca nu se supara daca le spunem “Veverite” sau daca le incurcam numele (fac pariu ca nu multi stiti care e Alina si care e Madalina). Sunt vesele, amuzante (si ironice) – foarte in spiritul Happy Hour.

Andreea, scenarist.

completare 6 decembrie 2007: Iata ca nu trecuse destul timp de la momentul in care Papu ne-a frant inimile pozand langa Venus. Ca tot am gresit. Sunt 4 baieti in band, nu 5!

Sunt distrusa.

Si-a gasit Papu gagica…

S-a indragostit de Venus. Iata dovada…

Toate fetele din redactie sunt distruse, dar nu vor sa recunoasca. Spera, in sinea lor, sa mai aiba o sansa la Aragorn ( l-ati vazut pe Papu imbracat in zale…..a??) Spera sa fie scoasa Venus din platou. Sincer , eu am sperat nici sa nu intre…

Si Maruta a fost dimineata nervos. Pentru ca toate vorbim numai despre Papu si despre faptul ca avem imperfectiuni fizice. Iar el….a ales perfectiunea…direct la Venus. De Vlad, ce sa zic, are o fata frumoasa…Nu ne bagam.

Laur tocmai a scapat de o pauza vocala impusa de medic…trebuie sa mai asteptam sa se refaca.

Alex primeste tot felul de mesaje de la tinere telespectatoare inflacarate… nu ne mai bagam. Si cam asta e band-ul…

Eu, oricum, m-am hotarat: o sa fac tot posibilul ca Venus asta sa nu mai apara in cadru. Sau o fac de ras: o arat goala tot timpul!!!!!

Anca, regizor artistic
 

Am invatat urmatoarele:

-sa deschid usa la car

-sa inchid usa la car

-sa stau in car.

Precizare: nu e vorba de carul cu prosti ci de carul de emisie.

Dezvoltare: Usa la car se deschide tragand de o maneta si lovind puternic cu soldul stang. Succesul e dat de buna sincronizare. Daca nu, apar vanatai. La deschidere trebuie muschi. In general, scenaristii sunt deficitari la acestcapitol. Nici eu nu faceam exceptie, dar dupa o luna de tras la usa carului situatia arata diferit. Va puteti imagina ceva cu
ochelari si muschi de Schwartzenneger. Nu bag mana in foc ca i-am scris bine numele dar nu il mai deranjez pe prietenul google cu asemenea nimicuri.

Cat despre statul in car. Sunt cam cinci oameni intr-un loc cat o debara de bloc confort trei imbunatatit, plina cu monitoare si monitorase, butoane, butonele si microfoane. Si fiecare locuitor de car trebuie sa stie cand sa taca si cand sa vorbeasca. Daca vorbesti cand ar trebui sa taci e rau, daca taci cind ar fi trebuit sa vorbesti, e groaznic. Trebuie sa recunoasteti ca prima mea una a fost ceva. Pentru voi cum a fost prima luna de serviciu?

Codruta, scenarist

Stiti expresia aia “aud voci…”. Ei bine, eu aud zilnic beep-uri, cling-uri, tic-tac-uri si pic-poc-uri. Si nu sufar, va jur, de nicio boala! Se munceste la Happy Hour! Comunicarea la noi se face pe trei cai: doua prin “viu grai” adica face-to-face si telefon, si una asa, mai…underground. Paralela si cu iz misterios. Adica prin sms-uri. Nu conteaza ca stai cot la cot cu scenaristul, musai iei mobilu si-l intrebi in scris “ai trimis text la promo?”. Serios si muncitor, scenaristul raspunde “da” – fireste, tot prin sms.

Nu scapa nici bietul Maruta de asaltul sms-urilor noastre, desi biroul lui e petrete-n perete cu al nostru! Dar te pui cu gascha de zeloase? Beep-beep: “Marutza, ai gasit “amaruta” pentru invitat?”

Mai e o categorie de sms-uri care zburda prin redactie. Eu le-as numi “sms-uri roz”. Unele au efecte nebanuite: fete imbujorate, o coafura noua gata pentru intalnire, achizitionarea unor cizme gata sa-l dea pe spate. Cum pe cine? Pe “El”! Doar suntem o redactie de oameni normali care muncim, dar si iubim. In felul nostru…happy!

Happy sms-uri!
Ela, editor

Am o spovedanie de facut.
Catalin ne asasineaza cu betisoare parfumate.
Face asta la fiecare sedinta care vine firesc dupa emisiune, ca tigara de dupa
Ne gandim cu groaza ca in curand va trece la tamaie, smirna,anafura, prescura…ca sa nu mai spunem ca i-ar putea trece prin cap si sa ne exorcizeze ca sa stoarca din noi si ultima picatura de rating.
De parca noi nu am vrea acelasi lucru…
Ce ziceti de asta, nu e pacat?
Si daca e pacat, propuneti o penitenta si vom avea noi grija sa o ispaseasca, cu toate ca  l-ati vazut atunci cand vrea, e …”duca-se pe pustii “gol.

Codruta, scenarist

Noi la Happy Hour suntem fericiti.

Daca reusim sa trecem de bodyguard fara sa ne scoatem legitimatiile din fundul gentii, de sub bete, laptopuri , stickuri si alte accesorii, suntem fericiti.

Daca invitatii nimeresc din prima studioul 17 , adica studioul Happy Hour, suntem fericiti.

Daca nu – mergem si ii cautam prin Buftea, cateva ture in jurul lacului si cativa picuri de ploaie n-au ucis pe nimeni…

Daca la On Set, bufetul nostru cel de toate zilele, au placinte cu branza si mere suntem fericiti.

Una peste alta cand faci emisiune in direct inveti sa te bucuri de lucrurile simple ale vietii.

Codruta, scenarist.

Pentru ca lucram la Happy Hour, ne incordam incontinuu muschiul optimismului.

De exemplu, pe lista de motive care ne fac sa iubim emisiunea este faptul ca din cand in cand, cat mai adesea - incercam noi, avem ca invitati baieti simpatici. (Parca v-am mai zis ca suntem multe fete, nu? )

Ieri a venit la emisiune Lucian Bute, campion mondial IBF la super-mijlocie. (Link la o stire despre asta.) Adica – pentru necunoscatori -campion la box – categoria “tipi-nu-foarte-mari”.

Pe scurt: Lucian ne-a facut Knock-Out.

Pe lung: La sfarsitul emisiunii a dat zeci de autografe pe poze cu el si a facut poze cu toata lumea. Toate fetele au cazut de acord pe faptul ca e mai suplu decat te-ai astepta de la un boxer. Sigur, noi nu stim nimic despre categorii, dar intuitiv am fi zis ca e cat o usa. Ei bine, nu.

Un alt lucru cu care ne-a surprins a fost ca era extrem de simpatic, amuzant si modest. Nu te-ai astepta sa fie prea finuta o persoana care a facut 17 knock-out-uri in 21 de meciuri, dar… viata e surprinzatoare. Am aflat de la Lucian (ii ziceam Bute inainte sa-l cunoastem, dupa care am devenit mai prietenoase) ca de vanatai se scapa cu comprese cu paine si vin rosu. Noi speram sa nu avem nevoie in vecii vecilor de asemenea leacuri, dar ni s-a parut o informatie pretioasa. Am mai aflat si ca, din pacate pentru noi, are prietena. Din fericire, totusi, fata nu e sportiva! Ce va ziceam de muschiul optimismului?

Asadar, echipa Happy Hour – pentru care Lucian a lasat si o poza cu autograf pentru panoul de pluta! – ii tine pumnii stransi lui Lucian si ii ureaza sa le scoata boxul din cap tuturor celor care incearca sa-i ia centura. Vorba ceea, Bute – cum te prinde, cum te bate!

Andreea, scenarist.

Saptamana trecuta, joi, a venit la Happy Hour domnul Marian Vanghelie. (Speram ca nu ati pierdut emisiunea – noua ne-a placut foarte mult.)

Informat fiind asupra faptului ca suntem multe fete in echipa (ca doar numai cu fete a tinut legatura seful dumnealui de cabinet!), pentru ca se sarbatoreau atunci si Sfintii Mihail si Gavril si poate si pentru ca a intarziat la emisiune, domnul Vanghelie a trimis trei buchete mari de trandafiri la redactie inaintea sa.

Iata doua dintre ele, tinute pe rand de mine, langa panoul de pluta de care amintisem mai demult. Pozele sunt facute de producatoarea emisiunii, cu telefonul mobil.

Multumim, domnule Vanghelie!

Precizam pe aceasta cale ca si doamna Oana Niculescu-Mizil a donat un minunat tort glace pentru echipa. Pe acela insa nu l-am fotografiat, eram prea ocupate cu a-l manca.

Andreea, scenarist.

Stiti scenele alea din filmele americane cand toata lumea sare in picioare si tipa de nebuna ” Cumapara! Cumpara tot” sau “Vinde acum, scapa de stoc” ? Pe un ecran mare apar cifre electronice, nume prescurtate, palpaie beculete, curge toata informatia repede. Nu intelegi exact ce se intampla dar stii ca e important.Cam asa e si la noi in redactie. Noi nu lichidam stocuri dar incercam cu succes  sa impuscam mai multi iepuri dintr-o lovitura. 

Se discuta cinci lucruri in acelasi timp, se confirma invitati, se propun subiecte, se fac rezervari la hotel, bilete de avion. In timp ce trei persoane vorbesc la telefoanele mobile incepe sa sune un fix, ne ia ceva timp pina sa ne dam seama care fix suna, ca avem multe, toate negre, si toate suna la fel ca la fix nu e ca la mobil sa sune unu ca pisica si altul ca cocosu’, la fix toate suna de porc….vin faxuri, uneori interminabile ca cel pe care l-a aratat Maruta in editia cu Botezatu, se aranjeaza masini care sa fie la ora stabilita la adresa invitatului, de jos se aud repetitiile bandului, de afara cate-un flex, o bormasina sau  sau ceva la fel de melodios.

Anelise scria pe buna dreptate ca bagam la greu dulciuri in noi. La ritmul asta ma mir ca nu umblam toate cu perfuzia cu glucoza.Glumesc. Acum va imaginati ca aratam ca echipa de sumo. Ei bine nu, dar nici chiar gheise nu suntem.Cu bruma de gratie care ne-a ramas sa trecem peste aceste observatii partculare …

Si-apoi, dupa vacarmul energiilor dezlantuite, vine linistea. Se asterne peste toata lumea.

Toata lumea scrie. Taca taca. Taste. Liniste. Se aude doar  musca de Buftea, specie aparte, mutanta, rezistenta la spray, frig, palme,  pumni si ziare date in cap. Cateodata o bagam chiar si in emisiune…Agitatie, tipete, contractii, emotii si injuraturi. Apoi liniste. Apoi strigatul de inceput. Probabil ca asa se naste orice. Sau cel putin orice e viu.

PS Multi vor sa vina in emisiune, sa asiste in platou.
Zic ca vor sa simta emotiile. Daca vor emotii eu ii poftesc sa urce  la noi in redactie si sa vada acolo emotii. Ala eu…ala eu…nu vrea nimeni.

Codruta, scenarist