Ionut Dolanescu a declarat, citez din ziarul Ring, „pe Maruta s-ar putea sa-l palmuiesc”. Eu as vrea sa ii strang mana, cu respect. Pentru cariera pe care si-a construit-o in muzica.

Scandalul fratilor Dolanescu a aprins multe spirite si a facut lume sa se imparta in doua. Am aflat ca si emisiunea Happy Hour a fost motiv de dezbatere, ca si cum eu si echipa mea am fi avut ceva de impartit cu aceasta familie.

Eu am invitat la ”Happy Hour” membrii din ambele tabere, tocmai pentru ca fiecare sa isi poata expune punctul de vedere. Nimeni nu a fost adus cu forta in studioul emisiunii asa cum nici nu am inchis usa in nas cuiva care dorea sa isi spuna versiunea.

Inteleg ca Ionut Dolanescu este furios, situatia din familia lui este extrem de tensionata, dar as vrea sa ii reamintesc ca Happy Hour nu este un tribunal, iar Happylica nu este boxa martorilor. In alta parte trebuie sa rezolve problemele cu adevarat, aici doar stam de vorba.

Invitatia in platoul ”Happy Hour” pentru Ionut Dolanescu, dar si pentru orice membru din familia Dolanescu, ramane in continuare deschisa.

Catalin Maruta

Timp de trei editii, am vazut inegistrari cu Mihaela Runceanu, i-am evocat viata si cariera. Si, da, am stabilit si conditiile ciudate in care a murit. Zilele acestea muzica Mihaelei Runceanu a fost mai descarcata de pe net decat oricand. Zilele acestea toata lumea a vorbit ce frumoasa, ce talenta si ce desteapta era. Zilele acestea toata compasiunea a fost indreptata catre parinti. Oare e asa de rau? Nu e oare mai bine sa stii decat sa nu stii?

Mihaela Runceau a fost ucisa cu 20 de ani in urma, de ce timp de 20 de ani nu a vuit netul despre ea? Daca cei care ne-au criticat pentru ca l-am intervievat pe criminal, ar fi aprins o lumanare pentru Mihaela, cred ca am fi fost cu totii mult mai castigati. Si mai ales Mihaela Runceanu!

Catalin Maruta

Zero si RedBlonde au cantat mult si, dupa cum vedeti in pozele de mai jos, s-au distrat pe cinste!

In albumul de vacanta incropit de noi puteti vedea ca au concerte, fani, iubite, catei si multa, multe energie.

La 11 ani, era deja celebru si, probabil, din perspectiva asta, cinci decenii de viata au devenit prea impovaratoare pentru un artist pe cat de fascinant, pe atat de vulnerabil.

Mi-am traversat si eu adolescenta cu posterele lui pe perete, mi-am luxat gleznele (si-am suportat cu mandrie consecintele) incercand sa exersez moon walk-ul lui celebru, am cantat, asa cum m-am priceput „Thriller” sau „Billie Jean” de cand aveam vocea in schimbare si nici nu-mi pasa cum sunau cantate de mine, in fond melodiile imi umpleau sufletul, ritmurile lui fierbeau in primele mele iubiri si primele mele intrebari adevarate.

Nu m-am gandit niciodata ca astfel poate muri o parte din adolescenta noastra. Dar muzica lui Michael Jackson a definit exploziv acei ani. Milioanele de fani care lesinau la concertele lui nu faceau decat sa coaguleze un fenomen greu repetabil: publicul in delir – in cel mai frumos sens al cuvantului.

Ambulantele care pazeau stadioanele in toate punctele cardinale asteptau, cu calm, sa preia cate-o targa cu domnisoare cazute la pamant, electrocutate de muzica si farmecul starului. Lesinul fanelor lui fac parte din definitia efectului pe care acest om l-a avut asupra publicului.

„Thriller” e cel mai vandut album al tuturor timpurilor si asta-mi razbuna frumos pasiunea pentru videoclipul cu acelasi nume. Azi, realizez ca „Thriller” nu e doar o piesa de succes, e mult mai mult de-atat: e ceva irepetabil ca structura si sens, iar ca sa lasi asa ceva in urma ta, ai nevoie de geniu si sacrificiu. Cred ca in ultimile zile., l-am vazut la colegii de la MTV de 20 de ori si tot nu m-am plictisit… E fabulos tot ce a realizat.

Adrenalina trezita de muzica lui era coplesitoare. Si nu s-a limitat la cuvinte si n-a trait din sloganuri, tacerile lui indemnau mai mult decat cuvantul insusi, Michael a donat milioane campaniilor caritabile si a transpus, cu discretie, generozitatea materiala in unitati de masura artistice.

Spectacolele lui depaseau orice imaginatie. De fiecare data imprevizibil, de fiecare data fabulos. Ai fi zis ca, la fiecare concert, isi aduna energia din stele. Si coboara printre noi, muritorii (de multe ori la propriu, amintiti-va de descinderile lui spectaculoase, din slava zarilor, exact in crestetul scenei), doar ca sa ne aduca aminte ca nu suntem singuri in galaxie si nu suntem proprietatea exclusiva a acestei planete. Mie mi se pare ca e cel mai liber artist pe care ni l-a daruit istoria muzicii pop.

Nu va mai amintesc reperele carierei lui coplesitoare, de asta se vor ocupa enciclopediile. Eu invoc fenomenul Michael Jackson, un om care nu reuseste sa moara, oricat s-ar stradui natura sa-l inroleze-n legiunea celor care au un „The End”. Nu vom putea spune niciodata „pe vremea lui Michael Jackson”, pentru ca vremea lui nu are capat.

M-am trezit joi noapte cu mesaje de la prieteni care ma anuntau ca Michael Jackson a murit. A fost o noapte cu multe ganduri, o noapte de cosmar. Dupa ceva timp, m-am linistit, m-am scuturat de cosmar: asa ceva nu se va intimpla niciodata.

Catalin Maruta