Ana – un exemplu de eficienta si putere de convingere – este una din reporterele noastre si trebuia sa mearga la fata locului sa vada cine cu cine, cum si de ce. In acest scop, joi – in drum spre Buftea – , am facut un popas pe la Piata Kogalniceanu in fata unui club in care inca se faceau amenajari. Ana trebuia sa ridice invitatiile pe baza carora urma sa intre impreuna cu un operator vineri seara. Vorbise deja la telefon cu organizatorii petrecerii de inaugurare, toate bune si frumoase. Numai ca Ana iese din club fara invitatii.

Ca n-a putut sa le ia, ca erau nominale, ca nu-stiu-ce lista… Sa se lase Ana pagubasa? N-ai sa vezi!! Pai, nu se spune despre reporteri ca trebuie sa intre pe geam cand li se inchide usa? Sau pe horn cand si geamul e inchis? (Asta cu hornul e de la mine, sa subliniez indarjirea colegilor de breasla! ) Ana suna la organizatori. Ei zic sa se intoarca. Nu se mai poate! Suntem in drum spre Buftea deja! Sa mai venim diseara, a fost o greseala. Cineva ne va astepta dupa ora 20:00 cu invitatiile. Bine…

Seara facem un ocol in drum spre o filmare (cu baietii de la trupa Zero – abia asteptam sa o difuzam!) si trecem iar prin Piata Kogalniceanu. Ana iar intra in club. Sta ce sta, dar iese victorioasa – cu invitatiile in buzunar! Ne povesteste ca nu a fost usor, ca cei de acolo tot nu voiau sa i le dea, dar ca ea a nu s-a lasat. Ca a spus cu cine a vorbit la telefon, ca i s-a spus sa se intoarca dupa ele. Oamenii au cedat.

Ana suna sa confirme luarea invitatiilor. Inchide telefonul si spune scurt: “La Piata Cosbuc trebuie sa ajungem.” Noi: “De ce?” Ana: “Pentru ca era alt club.”

Vedeti dumneavoastra, rabdatori cititori, Ana a nimerit in alt club care se deschidea tot vineri seara. Care erau sansele?! Ce sa mai facem aranjamente si combinatii de n luate cate k, sansele erau mici. Ana s-a impiedicat de ele totusi, dar nu a cazut! Sansele mici nu rastoarna reporterul hotarat.

Andreea, scenarist.