Mereu tanar si nelinistit
Wednesday, September 10th, 2008“Nu”. Asa ar fi putut sa raspunda Eric Braeden cand Catalin Maruta l-a intrebat daca el colectioneaza ceva. Totusi, a raspuns altfel. A spus ca nu si ca probabil asta se intampla pentru ca a pierdut multe din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ca nu se ataseaza de lucruri, ca singurele constante din viata lui sunt oamenii, prietenii lui vechi.
Eric Braeden a raspuns la toate intrebarile cu umor si rabdare. A spus povesti chiar si despre lucrurile care nu-i placeau: cum l-a afectat razboiul, cum a jucat roluri de nazist, cum a fost nevoit sa-si schimbe numele.
A cata oara le spunea? Mie mi s-a parut ca pentru prima oara.
S-a urcat pe scena si a cantat, s-a jucat cu mingea si a dansat cu invitatii fara sa fie rugat. A facut spectacol. Ii placea sa se joace, nu-i era teama sa fie altfel decat il stim deja.
Ma intreb: o fi greu? Esential, cu siguranta este. Sa stii sa te faci placut, sa-i pui in valoare pe cei din jur, sa transformi intr-o experienta pentru telespectatori fiecare aparitie a ta – fara aceste capacitati nu cred ca ai vreo sansa in uriasa industrie de productie de filme din SUA. Sunt prea multi care asteapta la intrarea actorilor, nerabdatori sa dea tot ce pot pe scena si in afara ei. Sa cucereasca publicul. Asta este esential.
Dar o fi greu? Sa nu raspunzi din varful buzelor la intrebari, chiar daca le-ai mai auzit? O fi greu sa spui povesti, de fapt, sa ai lucruri de spus pe langa promovarea directa a noului proiect?
Probabil ca da. Daca n-ar fi greu, toata lumea ar fi o vedeta de nota 10.
Andreea, scenarist.